COS¹, cosuri, s.n. 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care serveste la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; cosarcă. ◊ Expr. A arunca (sau a da) la cos = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ♦ Conţinutul unui cos¹ (1). 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă si folosită la prinderea pestilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn si prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct; punct marcat în acest fel. 4. Parte din instalaţia unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă si fără fund, în care se toarnă grăunţele de măcinat. ♦ Pâlnie în formă de piramidă la masina de treierat, în care se bagă snopii. ♦ Lada teascului în care se strivesc boabele, seminţele etc. 5. Împletitură de nuiele care se asază ca o ladă pe fundul carului, înlocuind loitrele si codârla când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge. 7. (Anat.; în sintagma) Cosul pieptului = cavitate toracică; torace. ◊ Expr. (Reg.) A fi rupt (sau fript) în cos = a fi foarte flămând. A fi tare în cos = a fi sănătos, zdravăn. 8. Canal îngust, izolat sau făcut în zid si trecut prin acoperisul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc.; horn, hogeac. ♦ Conductă verticală folosită la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalaţie de încălzire cu focar. - Din sl. ko~s~i.
Sursă : DEX'98 (67185)  - ionel_bufu

COS², cosuri, s.n. Bubuliţă purulentă care se formează pe faţă sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamaţii a glandelor sebacee. - [Pl. si: (m.) cosi] - Lat. cossus.
Sursă : DEX'98 (67186)  - ionel_bufu

COS s. v. cosar, cosciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup.
Sursă : Sinonime (179293)  - siveco

COS s. (MED.) (pop.) zgrăbunţă. (E plin de ~uri pe faţă.)
Sursă : Sinonime (179292)  - siveco

COS s. 1. paner, (pop.) cosarcă, paporniţă, (Transilv. si Munt.) corfă, (prin Ban. si Transilv.) targă. (A pus merindele în ~.) 2. (TEHN.) ladă, (reg.) casă, cutie, drob, durbană, ţarc. (~ la teascul de struguri.) 3. burduf, coviltir, (reg.) ceahol, cutubă, (reg., mai ales în Mold.) poclit. (~ la trăsură.) 4. cămin, horn, (pop.) cosarcă, (reg.) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneţ, marchioţă, ursoaie, (prin Transilv.) budureţ, buduroi, (Transilv. si Munt.) corfă, (Mold.) hogeag, (prin Transilv.) stiol, (prin Mold. si Bucov.) suber. (Fumul iese prin ~.) 5. cosul pieptului v. torace.
Sursă : Sinonime (179291)  - siveco

cos (obiect, bubuliţă) s. n., pl. c'osuri
Sursă : DOR (235944)  - siveco

COS² ~uri n. Bubă purulentă care se formează uneori pe faţă sau pe corp, ca urmare a inflamaţiei glandei sebacee. /<lat. cossus
Sursă : NODEX (329825)  - siveco

COS¹ ~uri n. 1) Obiect împletit din papură, nuiele etc., cu sau fără torţi, de diferite forme si mărimi, servind la transportarea sau păstrarea unor obiecte. ◊ A arunca (sau a da) ceva la ~ a se debarasa de ceva netrebuincios; a arunca ceva ca fiind lipsit de valoare. 2) Conţinutul unui obiect de acest fel. Un ~ de mere. 3) Îngrăditură din nuiele pentru prins peste; coteţ. 4) Parte a unui autocamion, în formă de cutie, în care se pune în-cărcătura; benă. ~ul camionului. 5) (la casele de locuit, fabrici, vapoare etc.) Canal vertical de evacuare a fumului sau a gazelor din sobe sau din cuptoare, ridicat la o anumită înălţime. ~ul locomotivei. ~ul navei. 6) (la trăsuri) Acoperământ pliabil care se întinde pentru a feri pasagerii de intemperii. 7) (la mori) Ladă în care se toarnă grăunţele de măcinat. 8) (la batoze) Pâlnie în care se introduc snopii pentru a fi treieraţi. 9) (la teascuri) Îngrăditură din stinghii rare în care se încarcă strugurii zdrobiţi. 10) (la baschet) Plasă fixată pe un cerc metalic, prin care trebuie trecută mingea. 11) anat. Cavitate a corpului în care se află principalele organe ale sistemului respirator si circulator; torace. ~ul pieptului. ◊ A fi tare în ~ a fi complet sănătos. 12) geol. Canal care face legătura între vatra vulcanului si exterior. ~ vulcanic. /<sl. ko~si
Sursă : NODEX (329824)  - siveco